Panică

Am intrat pe ultima sută de metri, mi s-au aglomerat toate gândurile ca de obicei, dar inspir adânc şi încerc să fac ordine. E doar un detaliu faptul că mă înec pe parcurs.

Am fost şi sunt convinsă de faptul că un nou început înseamnă, inevitabil, un nou sfârşit. Unul care vine mai devreme sau mai târziu. Realistă, obiectivă convingerea mea. Dar, ca de obicei, o minusculă parte din mine se încăpățânează să caute noi experiențe, noi senzații. Mi-am acceptat excepțiile, momentele de abandon total, dar încă nu ştiu ce să simt față de ele. Au fost şi bune, au fost şi rele. Nimic neobişnuit până acum.

Am muncit mult pentru ce am, am primit şi oportunități care nu mi se cuveneau, v-am dezamăgit, v-am făcut mândri. Față de mine sunt sceptică, tocmai pentru că standardele mi se schimbă alarmant de repede. Ipocrită, egoistă, geloasă, instabilă. Toate astea şi mult mai mult. Am înțeles, într-un final, că sunt un tot unitar, că sunt capabilă să îmi recunosc atât defectele, cât şi calitățile. Am înțeles că trebuie să înfrunt realitatea, să am încredere în mine şi să îi las şi pe alții să aibă încredere. O să vă dezamăgesc în continuare, dar o să vă fac şi mândri. Promit.

I don't want to tame the beast, I just want to make it laugh.