joi, 1 martie 2012

Nemurire.

Trebuie să închizi ochii. Aşa. Să laşi vântul să înceapă. Să-l auzi cum învie şi dă roată străzii şi scărilor de bloc şi doar aşa, cu ochii strânşi, să simţi bucuria lui şuierată de-a ieşi la plimbare prin pungi şi de-a trânti geamuri şi de a înnegri cerul. Numai în felul ăsta poţi face nişte lucruri să dispară... Trebuie să uiţi că ai existat vreodată, să deschizi ochii larg şi să te priveşti obiectiv. Să te vezi cum nu te-a văzut nimeni niciodată şi, poate, să ajungi să te cunoşti cu adevărat. Să arunci orice mască, orice văl, să rămâi gol în faţa ta şi să asculţi tot ceea ce nu ai spus niciodată, tot ceea ce ai fi vrut să strigi, dar nu ai putut. Tăcerea ucide încet, dar cuvintele sfâşie în carne vie. Cuvinte aparent neimportante, uitate poate de cei ce le-au rostit, dar care te bântuie mereu, cărora încerci cu disperare să le dai un alt sens, pentru că sensul real doare atât de tare încât te lasă fără nimic.

Doar aşa poţi face să-ţi dispară din memoria fiinţei zâmbetul pe care îl porţi mereu, atât de bine exersat încât nici tu nu-ţi mai dai seama că nu e real.

Încet, închizi ochii şi respiri adânc. Ce simţi când uiţi totul? Ce simţi când te eliberezi de toate secretele, de secretele pe care le-ai ţinut chiar şi faţă de tine?

Vântul nu cunoaşte limite, în faţa lui toate barierele devin inutile. Dacă te contopeşti cu Vântul, nu mai păstra speranţa absurdă că totul va fi la fel ca înainte. Nu, de acum înainte sufletul va fi mereu despărţit de trup, vulnerabil şi deschis tuturor. Aşa că te întreb: vrei să te cunoşti, vrei să-ţi uiţi toate minciunile? Eşti pregătit să uiţi tot ce ai crezut că ai descoperit, tot ce ai crezut că urăşti? Dacă răspunsul e afirmativ, îmi vei fi alături mereu, discipol, copil al Vântului şi vei cunoaşte tot ceea ce am creat, tot ce am sperat. Dacă eşti demn, şi tu vei putea modifica lumea în toată splendoarea ei increată. Dar ţine minte, eu sunt Vântul, Nimicul, Haosul din care se naşte Lumina, iar tu vei fi Totul, născut din lut şi din tine. Vom fi atât de asemănători şi diferiţi, încât lumea va tânji să ne cunoască, să ne smulgă secretele. Vor încerca să ne recreeze, să ne schimbe. Ţine minte, nemurirea are un preţ...

Un comentariu: